Ion Mocioi – viața ca o carte. Despre Brâncuși și Lumea!  

Povestea sportivei Andreea Pîșcu! Are 100 de medalii, dar își dorește o săptămână la mare
1 iunie 2018
In Memoriam. Viorel Gârbaciu – Lumina care încă se vede
1 iulie 2018

Ion Mocioi – viața ca o carte. Despre Brâncuși și Lumea!  

A scris peste 50 de cărți, l-a studiat intens pe Constantin Brâncuși scriind câteva lucrări de referință, a fost și încă este profesor, întâi la liceu, iar apoi la universitate și a avut și două mandate de parlamentar. La cei 78 de ani, Ion Mocioi și-a petrecut zeci de ani din viață căutând răspunsuri la întrebările sale, pe diverse subiecte, iar acum, viața sa pare poate deveni un subiect de carte. Pentru multe dintre aceste răspunsuri a fost și premiat cu diploma și medalii. Aflați din acest interviu de ce a început să-l studieze pe Brâncuși și cum această pasiune l-a adus în elicopterul lui Nicolae Ceaușescu împreună cu un premier turc. Aflați asta și mai mult decât atât!

 

Interviul cu cercetătorul Ion Mocioi a fost extrem de interesant, pentru că am aflat multe lucruri, dar câteva din declarațiile sale mi-au sădit ideea că în societate lucrurile nu se schimbă în bine, ba din contră. “Credeam că am să ajung într-o societate în care fiecare om poartă pe fruntea lui emblema și respectul total al celuilalt”, mi-a spus cu amărăciune.

Am vorbit mai ales despre Brâncuși, despre care se exprima aproape ceremonial, pe care l-a studiat mai bine de 30 de ani. Până l-a înțeles. “Ideea sa a fost să arate prin lucrări înălțarea, creșterea, progresul”, crede Ion Mocioi.

S-a raportat și în viața personală la multe din ideile lui Brâncuși. Brâncuși a refuzat de multe ori să fie fotografiat la bătrânețe, mi-a spus Ion Mocioi. Drept urmare, în aparițiile sale, atunci când poate controla acest lucru, cercetătorul Ion Mocioi folosește o fotografie a lui, de la mijlocul vieții, pe care o vedeți și voi. Crede că oamenii trebuie să vadă o singură fotografie a sa.

Am avut discuția la Muzeul Județean, într-o sală în care pereții erau acoperiți cu lucrările de caricatură semnate de artistul Aurelian Iulius Șuță. Expoziția este pregătită de vernisare. Locul – Muzeul Județean – l-a ales Ion Mocioi. Eu propusesem o terasă din centru… Nu trebuie să spuneți nimic!

De pe Biblie a învățat să citească

Iată și câteva date biografice. Ion Mocioi s-a născut pe 19 septembrie 1940 (n.r- dar este înregistrat pe 3 octombrie 1940),  în satul Găleșoaia, care nu mai există, casele fiind puse la pământ de exploatările miniere. A mai rămas bisericuța satului, în jurul căreia, Ion Mocioi speră că va fi construit alt sat. Chiar dacă nu unul de olari. Și tatăl său, ca alte zeci de persoane din Găleșoaia, a fost olar. Olar de lux. Ion Mocioi este cel mai mare dintre cei 5 frați. Părinții lor au muncit pentru a le oferi condiții să învețe, dar nu au plecat fără să știe să facă oale.

Cu mama sa a învățat să citească. La 5 ani. De pe Biblie. Acum, la 78 de ani a făcut și un doctorat, a publicat zeci de cărți și are altele în lucru. Pentru că încă se întreabă lucruri.  Nu înțelege de ce ceilalți nu o fac!

În numai câteva cuvinte a explicat cine este el: “Un român care a vrut să-l înțeleagă pe altul, un geniu”. A lansat recent o carte ce cuprinde 720 de opere ale lui Brâncuși și 420 de desene. O carte despre patrimoniul lui Brâncuși. Spune că sculptorul are mai multe lucrări decât știe lumea, însă nu-i sunt atribuite, experții având greutăți în a da un verdict. În plus, se știa că Brâncuși nu-și semna lucrările. Nu cu numele, dar a lăsat o suită de simboluri pe care le găsim în opera sa. Multe dintre ele le-a descifrat Ion Mocioi. Am vorbit și despre oameni, despre comunitate, despre țară. Chiar și politică! Iată!

La moartea lui Brâncuși a plantat sângeri la Coloană

Gorjenii lui Brâncuși: Ce v-a stârnit să începeți căutările acestea, care au durat zeci de ani?

Ion Mocioi: Am vrut să-l înțeleg. Simplu! Când eram la liceu, un profesor al nostru, un om foarte cult, poet, care mi-a fost diriginte, era în relație cu românii din Paris și a fost primul care a aflat că Brâncuși a murit pe 16 martie 1957. Mi-amintesc că ne-a spus la clasă. Profesorul acesta ne-a dus pe Dealul Târgului și am adus de acolo sângeri, niște plante pe care le-am replantat lângă gardul care se distrusese, din jurul Parcului Coloana Infinitului.

Gorjenii, după ce au aflat de la străini că acea coloană ruginită e o mare operă a lumii, au început să se ocupe de monumentul respectiv.

De la el am aflat apoi mai multe lucruri. Apoi la Cluj, cât am fost student, am întâlnit un profesor universitar, gorjean, dar care își pierduse o mână și fusese pus șef la Biblioteca Universității. Iar eu am învățat carte acolo. Mi-a dat și cărți interzise, el se ocupa de Brâncuși. L-am văzut foarte mâhnit că românii nu-l înțeleg pe Brâncuși, dar eram și eu printre cei care nu-l înțelegeau. Ideea mi-a venit de la acești doi dascăli și am început să citesc. Eu am publicat a treia carte despre Brâncuși, mai erau două până atunci. Apoi am descoperit la Arhive documentele legate de ansamblul Brâncuși, am fost primul care le-a publicat.

Șeful județului de atunci a scos cartea în 10 mii de exemplare și a ajuns chiar și în străinătate. A ajuns de exemplu la Bulent Ecevit (n.r- fost premier turc), din Turcia. Dar atunci era la Paris, președintele asociației internaționale a criticilor de arte.

A venit la un moment dat într-o vizită în România și i-a cerut lui Ceaușescu să-l aducă la Târgu Jiu. Citise cartea mea și a dorit să discute cu mine. A fost o plăcere. Am ajuns în elicopterul lui Ceaușescu și am survolat Gorjul. În 1975.

Brâncuși a transformat arta în cuvânt

Gorjenii lui Brâncuși: Vorbiți în cea mai recentă carte despre 720 de sculpturi și 420 de desene ale lui Brâncuși.

Ion Mocioi: Numărul de 720 i-a fost precizat de Brâncuși lui Petre Pandrea (n.r- autor care a publicat despre Brâncuși). Au fost găsite mult mai puține, iar necesitatea de a i se cunoaște toate operele se impune, pentru a înțelege universul general al lui Brâncuși. A fost un om complex, nu numai sculptor. A fost cu adevărat unul din cei mai mari desenatori din lume. Și desenele, ca și sculpturile, implică aceeași teorie a lui, a esențializării realității obiective în artă, căutând și forme noi, dar bazându-se și pe cele vechi, cunoscând arta străveche. A cunoscut inclusiv arta neagră, de avangardă, arta diferitelor curente. A avut și o filozofie proprie despre cunoașterea lumii și a universului, cunoașterea omului, despre fenomene ale societății în general. Și-a expus pe scurt, în aforisme, toate aceste idei pe care a ajuns să le aibă. A fost un om care s-a ocupat de artă în formele ei și a descoperit forme noi, cum ar fi forma ovoidelor.

A știut să ne ofere o noutate. A introdus-o în istoria artei. Și prin ce a făcut el a reușit să împartă istoria artei în două: una până la el și alta care începe cu opera sa. Nu a putut suferi copierea în artă a obiectelor din viața omului, el a vrut să transmită o atitudine, un sentiment, o idee, o estetică nouă a artei plastice, care să prezinte esențialitatea realității, iar obiectele, chipurile, astfel încât să nu aibă elemente nesemnificative. A făcut o artă fără zorzoane.

Mai mult, a vrut să facă o artă care să se transfome în cuvânt, în comunicare.

Când a terminat ultima lucrare din ciclul Sărutul, la Târgu Jiu, a prezentat acolo două chipuri, bărbatul și femeia, nu cu adresa precisă a unor persoane existente, ci o generalizare. I-a apropiat pe oameni printr-o viziune a lor, identică, cu privire la viață, la dragoste, la moarte. Acel simbol de pe Poarta Sărutului, care seamănă și cu desenul posibil al unei molecule și cu desenul posibil al ochilor celor doi care se unesc, care au acceași concepție de viață; bănuțul acela împărțit în două este un simbol încărcat de mari semnificații.

Tranformarea artei în cuvânt este de fapt o filozofie; a încărcat arta cu semnificații profunde. Este și o artă arhitectonică.

Are apoi multe desene care relevă concepția filosofică. Piramida fatală. Un triunchi cu laturi inegale, una de bază și alta care crește și care la un moment dat cade brusc spre capătul celei de jos. A înțeles că este greu să ajungi sus și să te menții acolo.

Are apoi un con reprezentat printr-o spirală, tot mai mult depărtându-se de ax. Pornește de la concepția lui că totul se dezvoltă în jurul a ceva și merge până la destrămare.  Găsim, așadar, și tema timpului, pe care a sintetizat-o și în Coloana Infinitului. O vedem pe această coloană învârtindu-se și devenind axul lumii.

Omul acesta a gândit mijloacele artei și trebuie să-l înțelegem altfel. Și-a trădat pentru acest lucru și familie, uneori și întâlniri prietenești…  Eu l-am înțeles altfel.

Gorjenii lui Brâncuși: Cum ați reușit să ajungeți în acest punct, pentru că mereu apar tot felul de intepretări ale operei sale. V-ați răzgândit vreodată, cu privire la unele afirmații?

Ion Mocioi: Mi-am făcut un doctorat legat de estetica lui Brâncuși în artă. Am publicat în 1971 o carte și am scris estetica lui Brâncuși. Ce-am spus atunci s-a repetat în toate cărțile, până astăzi. Am reușit abia anul trecut, în 2017, să descopăr mai toate operele lui Brâncuși, opere din muzee, colecții particulare. Mai sunt și altele care încă nu au intrat în patrimoniul lui Brâncuși pentru că nu au putut face expertiza acestora.

Dar ele există. Una dintre ele este Portretul lui Mihai Eminescu. L-a respectat pe Eminescu și în 1899, la 10 ani după moartea lui Eminescu, i-a făcut portretul, în semn de prețuire.

A lucrat la una din operele sale toată viața – Cumințenia Pământului. Are două variante înainte de cea cunoscută de noi toți. Dar mai este o a patra variantă păstrată de un elvețian, închisă într-un seif la o bancă. Am văzut-o. Exemplarul a fost dat de Brâncuși unui prim biograf al lui, V.G. Paleolog. Îi plăcea mult Tolstoi. O altă lucrare a sa este Tolstoi. Am cunoscut alte 40 de lucrări realizate înainte de a pleca în Franța. Manifestarea lui de geniu a fost timpurie, dar a fost greu de înțeles.

 

Este nevoie de inițiere în cunoașterea lui Brâncuși

Gorjenii lui Brâncuși: Cum ați ajuns la toate aceste opere?

Ion Mocioi: M-a costat 30 de ani de studiu! Am cunoscut și foarte mulți oameni. Pentru mine a fost o chemare, pe care sper că am lăsat-o celorlalți, să-l studiem pe Brâncuși, să reușim să fie înțeles de tineri. El are nevoie de inițiere.

Gorjenii lui Brâncuși: Și cum facem această inițiere a lui Brâncuși?

Ion Mocioi: Se poate face numai prin școală. Ministerul Educației să pună un curs special de cunoaștere a lui Brâncuși. Cei care-l predau să fie specialiști.

Gorjenii lui Brâncuși: Dar pentru ceilalți, care și ei vor să-l cunoască, dar pentru care este nevoie de un limbaj mai simplu. Pentru marea masă a omenilor, pentru turiști…

Ion Mocioi: Turismul cultural trebuie să evolueze în România. Trebuie ca acel Institut Cultural Român (ICR) să publice foarte multe lucrări despre Brâncuși, Enescu, Eminescu, și alții, nu numai în românește. Să prezinte lucrări pentru diferitele grade de înțelegeri, pentru intelectuali, pentru ceilalți cu diverse studii, iar pentru copiii din școli trebuie să aibă cărți atractive până la nivelul de cunoaștere. Din păcate, Ministerul Culturii nu a făcut o cale de cunoaștere a mai marilor noștri.

Gorjenii lui Brâncuși: Cred că au apărut în spațiul public și lucruri interpretate greșit. Unii poate așa le știu și azi. Puteți să dați exemplu de o greșeală pe care o auziți și azi, legată de Brâncuși.

Ion Mocioi: Astăzi văd greșit faptul că interpretează Coloana Infinitului, numărând romboiedele. Acelea au fost folosite doar pentru partea constructivă. El pornește de la o temă, o lucrare dedicată amintirii eroilor din Primul Război Mondial, dar Coloana pornește de la clepsidre. De ce Coloana? Pentru că altădată stâlpii se puneau pe mormintele voievozilor noștri. Sunt 16 clepsidre, sunt patru la pătrat. Simbolul perfecțiunii umane, al gândirii, încă din antichitate. E filosofia timpului, timpului infinit asupra celor care ne-au întreținut prin jertfă.

Dacă vă duceți la Poarta Sărutului veți vedea că pe o latură sunt 16 cupluri luate la dans, care fac un dans al bucuriei, și pe latura mică sunt patru. E vorba de oameni. Coloana însăși este o coloană a oamenilor, fiecare clepsidră are 1, 80,  exact cât e un om. Această coloană este dedicată întâi de toate omului, care reprezintă axa lumii.

Poarta Sărutului. Aa, un arc de triumf…. Spun unii. Da, dar ea e construită cu rădăcini românești. Partea de deasupra este o ladă de zestre. Brâncuși se leagă și de istoria noastră. Lada de zestre este avuția cu care pleacă în viață un cuplu, ceilalți se bucură, și are la bază ochiul acela, sărutul. Brâncuși i-a spus Monumentul Păcii, în presa vremii așa apare, pentru că este și o atitudine împtriva celui de-Al Doilea Război Mondial. În 1937- 1938 el a spus: În Europa miroase a praf de pușcă. El s-a interesat și de viața omului. Foarte complex omul acesta.

Aleea Scaunelor arată că oamenii nu pot trăi fără muncă. Cele patru grupe de cîte trei scaune, după o înțelegere a mea, reprezintă anotimpurile. Și Aleea Scaunelor este un simbol al timpului. În continua lui mișcare.

Gorjenii lui Brâncuși: Nu există posibilitatea să căutăm semnificații unde nu sunt, să fie mai simplu decât credem. De ce acele scaune nu puteau fi așezate așa din întâmplare, pentru că… așa se încadrau pe alee.

Ion Mocioi: Nu. Filosofia lui e mai complicată. El a spus că lumea, în dezvoltarea ei, este bipolară. A recunoscut mișcarea timpului.

Gorjenii lui Brâncuși: Ați avut momentul în care ați primit recunoașere pentru munca dvs.?

Ion Mocioi: Nu am ținut la treaba asta. Un singur om m-a onorat. Un om de la Vâlcea, care conduce o fundație numită “Niște țărani”, care mi-a dat o diplomă pentru activitatea mea în cercetarea lui Brâncuși. În rest nu a interesat pe nimeni.

Eu sunt un român care a vrut să-l înțeleagă pe altul, un geniu. Eu m-am ocupat ani de zile de cultură, am deschis multe muzee în acest județ, și nu am vrut să fiu un impostor acolo. Eu am vrut să înțeleg istoria noastră, de ce oamenii noștri sunt așa cum sunt.  Trebuie să revenim la istorie, să învățăm tineretul despre noi, de cum am fost și cum suntem. Asta am încercat ca profesor. Suntem departe de noi, nu ne știm cine am fost, nu ne știm limba, de ce o vorbim așa, de ce a rezistat.

Gorjenii lui Brâncuși: S-au terminat întrebările. Vă mai gândiți la ceva?

Ion Mocioi: Da, surpriza va veni. Este o carte despre lingvistică, am citit 202 limbi și le-am comparat cu limba veche românească. Am cartea scrisă, dar nu am bani să o public. Am găsit limba română veche. Eu mai susțin că toate așa- zilele limbi izolate din lume au aparținut unor ginți străvechi plecate de pe teritoriul Dunării de Jos. Asta ar schimba istoria limbii, cine admite astăzi așa ceva? Eu nu vreau să rămân cu ce au spus alții despre noi.

Gorjenii lui Brâncuși: Mai am o curiozitate. De ce ați făcut pasul spre politică?

Ion Mocioi: Politica mi-a dat prilejul să susțin ideile de dezvoltare ale județului și ale țării. Eu am preluat gândirea lui Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu, Kogălniceanu… Am susținut problemele României și la Consiliul Europei. (…) Nu cunoaștem activitatea celor care ne-au fost înaintași. Ar trebui să ieșim din pielea noastră. Astăzi se cam distruge totul. Sunt foarte nemulțumit. Am ajuns la o anumită vârstă și în loc să mă bucur de o țară… care și-a păstrat frumusețea, dar care rămâne distrusă.

După 1990, în loc să păstrăm ce e bun și să dezvoltăm alături ne-am luat după teoria veche, după cei care au distrus ce făcuseră capitaliștii. Acum noi am distrus ce au făcut socialiștii, zișii-comuniști. Nu e bine. Nu e bine. Logica îi neagă pe cei care au gândit altfel. Mai ales că țara nu are o strategie corentă, ci numai niște păreri ale unor politicieni.

Rupturile din societate: Oamenii nu se mai cunosc între ei

Gorjenii lui Brâncuși: Ce credeți că s-a schimbat între relațiile dintre oameni, în felul în care comunicăm unii cu alții?

Ion Mocioi: Ne-am schimbat mult, dovadă că ulița satului s-a transformat în scara blocului. Nu se cunosc între ei, puțin se știu și-și dau Bună ziua”. Dar afinități prea mari nu mai sunt între oameni. Altădată, ulița satului era cea care dădea tonul în dezvoltare locală, oamenii se cunoșteau, se respectau. Astăzi, chiar copiii de la țară nu mai dau bună ziua, nici către cetățeni, nici către părinți. Dintr-o dată avem o ruptură de respect față de comunitate. Și o răceală. Nu mai există forme ale așa- zisei culturi de masă. Azi te duci la o manifestare, vin numai niște invitați, de obicei din aceeași specialitate.          Poporul celălalt … e anunțat să vină, dar nu vine.

Gorjenii lui Brâncuși: Asta am remarcat și eu.

Ion Mocioi: Unii ajung să înțeleagă drept formă de viață omorul, violul, furtul, vânzarea de oameni. Nu se poate. Astea nu erau meserii ale poporului român. Mă doare că mulți români au ajuns slugile Europei. În țară, ba chiar se fac legi pentru interesul de grup. Nu mai țin seama că trăim într-o comunitate, alta decât a familiei, o comunitate a țării. Nu suntem toți români? Nu ne respectăm ca participanți ai aceleiași comunități? Credeam că am să ajung într-o societate în care fiecare om poartă pe fruntea lui emblema și respectul total al celuilalt. Uite că nu e așa. Chiar oameni cu pregătire, cărți scrie, nu sunt luați în seamă, uneori nici de cei care i-au cunoscut.

Gorjenii lui Brâncuși: O ultimă întrebare. Vă place un loc în Târgu Jiu, care și de ce?

Ion Mocioi: Aș putea spune că-mi plac zonele verzi, dar sunt nemulțumit de parcuri, de modul cum sunt întreținute și de cum au fost modificate. La Coloana Infinitului este un parc de golf. În 1937, proiectul prevedea altceva. Au distrus totul, ce era acolo ca zonă verde și vegetație înaltă era legată de semnificația operelor. Este un proiect care preamărește parcurile americane.

 

 

 

 

3 Comments

  1. Nedov Daniel spune:

    De unde pot achiziționa cartea Brâncuși CATALOG OPERE?

    • Maria Bîrcu spune:

      Daca va referiti la cel de pe site sa stiti ca acea categorie este creata de noi, gorjeniiluibrancusi.ro si este doar online.

Dă-i un răspuns lui Maria Bîrcu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *