Două pogoane și câteva petice de livadă. Aceasta este zestrea tânărului Constantin Brâncuși din Peștișani, la care renunță în 1898 pentru a face rost de bani pentru studiile. „Să vând bruma ce am de la tata….și înainte. Pe ce va fi“, spune Brâncuși! După terminarea Școlii de Arte și Meserii din Craiova, el merge la mama sa și-i spune că vrea să vândă ce-i revine după împărțirea averii celor 7 frați.
Dialogul redat în cartea „Tinerețea lui Brâncuși“, de V.G. Paleolog, este unul care rămâne întipărit în mintea și pe buzele cititorului.
„Adică cum Costică, tot ca popii vrei să ajungi“, îl întreabă mama sa, ea considerând că aceasta ar cel mai bun lucru pentru Costache. Ea și-a dorit ca fiul ei să devină preot.
– Mai mult mamă și mai mult! Mai sus ca popii! Eu să le fac ce slujesc ei, să-i învăț spusa mea. Mai bine, mai adevărat, mai sus! Popii pe noi, artiștii, doar ne îngână încercând să repete și să îndemne făcutul nostru, care întrece făcutul popii și pe popă de un cot!
– Fă, mamă, cum zici tu.. și du-te, vinde tot, să fie doar bine, că ție nu ți-e dat să mori acasă. Du-te mamă, că nu ți-e scris să-ți stea umbra în sat.
Prețul smulgerii lui Brâncuși de pământul strămoșesc a fost 325 de lei.