Artistul Brâncuși, recunoscut de o instanță din SUA. Totul despre procesul care schimbă definiția artei

Performance în Sala Muzelor
Turul expoziției „Brâncuși. Sublimarea formei”. Vis îndeplinit departe de casă!
27 octombrie 2019

Artistul Brâncuși, recunoscut de o instanță din SUA. Totul despre procesul care schimbă definiția artei

Procesul dintre Constantin Brâncuși și Statele Unite ale Americii este esențial în înțelegerea artistului și a operei sale. Brâncuși nu a acceptat ca o operă de-a sa să fie încadrată ca obiect utilitar și a pornit cel mai celebru proces din artă, care a schimbat totul. La final, el a reușit să se impună ca artist, într-un tribunal din SUA, recunoașterea operei  Pasărea în spațiu ca fiind artă și mai mult decât atât, i-a obligat pe americani să actualizeze definiția artei, iar pe ceilalți să accepte ideile artei moderne.

Era anul 1926, când Galeria Brummer, una dintre cele mai renumite din New York, organiza o expoziție unde erau și lucrări de-ale lui Constantin Brâncuși, sculptor român, dar care a devenit cunoscut în Franța, iar apoi în toată lumea.

Mai multe opere semnate de Brâncuși au ajuns în vama SUA, însă nu toate au trecut de controlul vameșilor. Ei au considerat că lucrarea Pasăre în spațiu nu poate fi încadrată ca operă de artă, ci ca obiect utilitar.

Lucrarea fusese cumpărată de fotograful Edward Steichen, însă înainte să intre în posesia ei, urma să fie expusă la Brummer.

Brâncuși a fost extrem de supărat de acest lucru și a decis să dea în judecată Statele Unite ale Americii, dorind să demonstreze că „bucata din bronz” este o operă de artă și trebuie taxată ca atare și nu un obiect utilitar.

Ei bine, până la urmă, în timpul procesului s-a stabilit că Brâncuși este un mare artist, iar obiectul o operă de artă. Ba mai mult, s-a discutat, mai profund și serios, despre arta modernă.

Presa din SUA a scris pe îndelete despre acest subiect. Mai multe pagini din ziarele vremii sunt expuse la Palatul BOZAR, la Bruxelles, unde are loc cea mai mare expoziție Brâncuși din ultimii 25 de ani (2 octombrie 2019-12 ianuarie 2020). Ba mai mult, Păsări de-ale lui Brâncuși sunt expuse la BOZAR.

Au apărut și cărți cu declarațiile de martor din acest dosar, unele din acestea fiind inspirație pentru acest articol.

„Domnul Brâncuși, cu pila și cu dalta a șlefuit și cizelat această bucată de bronz”

Martorii lui Brâncuși în acest proces au fost celebri sculptori, critici de artă și editori ai unor reviste celebre precum Jacob Epstein, Forbes Watson (The Arts), Frank Crowinshield (Vanity Fair), Henri McBride (The Sun), dar și amicul său, fotograful Edward Steichen, cel care achiziționase opera cu 600 de dolari.

Cu toții au vorbit laudativ despre Brâncuși, Steichen menționând chiar că l-a văzut pe Brâncuși transfomând o bucată de bronz în opera de artă, cu pila și dalta.

Strategia avocaților lui Brâncuși era aceea de a stabili că Brâncuși este un artist, iar ceea ce creează el este o operă de artă. Totodată, au prezentat cărți și articole despre Brâncuși, un mare artist. Dar ce este o operă de artă, a ajuns să fie întrebarea. O lucrare care își stârnește o emoție, s-a spus în sala de judecată.

O explicație memorabilă a operei lui Brâncuși este dată de Frank Crowinshield, editor al Revistei Vanity Fair, când a fost întrebat ce anume îl îndreptățește să spună că Proba 1 (adică Pasărea în spațiu) este o pasăre: „Sugerează zborul, sugerează grația, năzuința, vigoarea îmbinată cu iuțeala, într-un elan de putere, forță, frmusețe, așa cum le are o pasăre.

Extrem de relevant este și un fragment din interogatoriul lui Edward Steichen, martor al lui Brâncuși:

Avocatul C.J. Lane: Vreți să comunicați Curții, în detaliu, ceea ce știți?

Edward Steichen: În stadiul de față, această pasăre este rezultatul unei serii de opere similare la care domnul Brâncuși a lucrat în ultimii douăzeci de ani, timp în care a trecut prin diferite prefaceri, având în prima perioadă o mult mai mare asemănare cu o pasăre decât o are obiectul prezentat aici.

Avocatul C.J. Lane: La acest rezultat a ajuns în mod treptat?

Edward Steichen: Da, domnule. Am asistat în bună parte la procesul de creație al acestei păsări, în special.

Avocatul C.J. Lane: Ați asistat la aceasta?

Edward Steichen: Am asistat la procesul de modelare. De fapt, am văzut cum a fost făcută. După această marmură el a făcut un mulaj din ipsos și după acest mulaj lucrarea a fost turnată în bronz. Când bronzul a fost scos din tipar, el prezenta foarte vagi asemănări cu obiectul de față și atunci, domnul Brâncuși, cu pila și cu dalta a șlefuit și cizelat această bucată de bronz.

Avocatul C.J. Lane: Însuși artistul a făcut acest lucru?

Edward Steichen: Însuși artistul. Acesta este procesul prin care a trecut lucrarea. Am văzut bronzul expus aici când era de două ori mai mare. El a fost pilit până când a căpătat dimensiunea existentă.

Însă și Guvernul SUA a avut martori prin care a dorit să dovedească faptul că obiectul nu este o operă de artă. Un martor al Guvernului SUA, sculptorul Thomas Jones, a declarat că obiectul nu este operă de artă pentru că este prea abstractă și reprezintă un abuz al formei în sculptură.

Este celebru un aforism al lui Brâncuși, care comentează chiar afirmații ca cea de mai sus: „Nebuni sunt toţi aceia care consideră sculpturile mele drept abstracte. Ceea ce cred ei că este abstract, este tot ceea ce poate fi mai realist, căci realul nu însemnează forma exterioară a lucrurilor, ci ideea şi esenţa fenomenelor.

Decizia care schimbă totul în artă. It’s a bird!

În 1928, Tribunalul Vamal al Statelor Unite, accepta contestația lui Brâncuși, iar piesa sa era taxată ca o operă de artă. În decizie, tribunalul afirmă că: „Nu există nicio îndoială în opinia tribunalului că persoana care a creat obiectul importat n-ar fi un sculptor profesionist, cunoscut prin reputația sa, ca și prin operele și felul în care este apreciat de către oameni competenți de a judeca în acest domeniu. Suntem, de asemenea, de părere că avem de-a face cu o producție originală. (…) Între timp s-a dezvoltat așa-numita școală nouă de artă, ai cărei exponenți încearcă să reproducă mai degrabă idei abstracte decât să imite obiecte din natură. Indiferent dacă simpatizăm sau nu cu aceste idei noi și cu școlile care le reprezintă, credem că existența lor de fapt și influența lor asupra lumii artistice recunoscută de către tribunale, trebuie luată în considerare”.

Notă: La baza articolului stă cartea BRÂNCUȘI ÎMPOTRIVA STATELOR UNITE, Ed. Dacia Cluj, 1971.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *