Două interviuri! Unul cu Andreea Medar și altul despre Andreea Medar!

Interviu cu Izabela Pănescu. Cum a ajuns de la “mâncam nesănătos” la “Tinerețe fără bătrânețe”
14 septembrie 2018
Scrisoare inedită din 1957: Unde voia Brâncuși să construiască o nouă Coloană Infinită
27 octombrie 2018

Două interviuri! Unul cu Andreea Medar și altul despre Andreea Medar!

Dacă vă găsiți într-un cerc pretențios, de artiști, și vreți să ieșiți din încurcătură, atunci le puteți spune că și voi aveți în Târgu Jiu artiști care surprind și promit. Și le puteți vorbi despre Andreea Medar, artist vizual, pentru care arta este o misiune, nu un hobby!

 

Am fost sigură că e “ceva” cu Andreea Medar atunci când am văzut că o lucrare a ei este expusă în cadrul unui eveniment extrem de important din Timișoara, Woman, All Too Woman, acolo unde lucrarea vedetă a fost cea a celebrei artiste Marina Abramovic. Andreea a dus lucrarea Homo, o lucrare despre începuturi, a omului lăuntric. Alege teme grele, dar pe care reușește să le transpună limpede!

Ulterior, artista din Târgu Jiu a câștigat un concurs de proiecte și opera ei, Interstelar, a fost expusă în centrul Timișoarei! Toți concurenții au folosit, în instalațiile lor, un cilindru de mari dimensiuni . Andreea a ales să îmbrace cilindrul uriaș în oglindă specială, pe care a scris în Braille, alfabetul orbilor, basmul “Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”. Oglinda făcea ca totul să pară distorsionat. Cam cum sunt vremurile astăzi! Andreea folosește des limbajul Braille și pentru că are o bunică nevăzătoare.

Interstelar, 2018

După evenimentul de la Timișoara, Andreea a plecat la Londra, unde a impresionat englezii în cadrul unui festival de artă extrem de important, Passion for Freedom, cu lucrarea Castrum Doloris, care exprimă fără ocolișuri starea pacientului și a sistemului sanitar din România. Lucrarea reprezintă forma umană, contorsionată de durere, fragilă, neputincioasă și în suferință, acoperită cu medicamente.

 

  

Expoziție Passion for Freedon, Londra, Castrum Doloris

Lucrările Andreei sunt manifest, fiecare atrage atenția asupra unui fenomen sau exprimă o trăire proprie. A atins și problema pierderii proprietăților furate în timpul regimului comunist, de care au suferit și bunicii ei, prin lucrarea Fake Diamonds. Atunci a folosit o bucată din lemnul pădurii ce a aparținut străbunicilor în urmă cu zeci de ani, o bucată rătăcită într-un depozit din casa lor.

Dacă vedeți o lucrare semnată de Andreea Medar, să știți că o părticică din biografia ei este acolo, în fața voastră!

Fake Diamonds

 

Două interviuri nu ajung

Revenind la titlul acestui articol, de ce două interviuri? Ce urmează să mărturisesc îmi dă și acum, la câteva săptămâni distanță, o stare pe care vă las pe voi să o denumiți!

I-am luat un interviu Andreei la Buturugă, o terasă din Parcul Central din Târgu Jiu, la câțiva metri de operele lui Brâncuși. În timpul discuției de mai bine de două ore mai că vedeam abordări, titluri, citate scoase în față, etc. Cei care scriu înțeleg la ce mă refer. Practic scriam articolul, atunci, pe loc!

Discuția noastră ar fi trebuit înregistrată pe telefon, însă la final mi-am dat seama că înregistrasem doar 14 minute, în care, în mare parte, purtam o conversație ușoară; încercam să ne cunoaștem. Pentru că telefonul a sunat la un moment dat, înregistrarea s-a oprit și nu s-a reluat. Nu am știut decât atunci când am vrut să opresc înregistrarea.

Nu i-am putut ascunde Andreei că nu am materialul pentru interviu.

Mi s-a mai întâmplat o singură dată acest lucru, când i-am luat un interviu actriței Maia Morgenstern, care juca o piesă la Târgu Jiu, acum aproape 10 ani. O discuție cu totul specială, pe care am constatat la final că nu o înregistrasem pe reportofon. Nu, nu uitasem să-l pornesc, dar se terminase bateria! Scriind despre asta mi se înroșesc și acum obrajii.

Știu, aveți dreptate, dar nu mai pot face nimic!

De aceea, va fi un foarte scurt interviu cu Andreea Medar, dar și cum am văzut-o eu pe ea.

Gorjenii lui Brâncuși: Cum ai ajuns la Arte?

Andreea Medar: Întotdeaua mi-a plăcut să pictez și când eram mică pictam foarte mult și de aceea am decis să dau la Liceul de Arte. La Timișoara am făcut tot pictură- licență și master- dar deja de la master începusem să trec la instalație, către obiect. Aici a fost ruptura. Simțeam că nu mă mai atrage bidimensionalul, ci 3D. Experiența oricum ajută pentru că și acolo avem compoziție și trebuie să gândim cromatic.

Gorjenii lui Brâncuși: Ai văzut ceva, o lucrare, sau cum ai ajuns la instalații?

Andreea Medar: Merg prin muzee, bienale, dar nu pot să spun că mă inspiră ceva. Mi se întâmplă să mă conectez foarte puternic cu o lucrare, încât îmi vine să plâng, dar nu în măsura în care să îmi doresc să fac ceva în direcția aia.

 

Gorjenii lui Brâncuși: Majoritatea artiștilor trăiesc și din altceva. Ai și un job?

Andreea Medar: Am lucrat în învățământ un an de zile și am renunțat pentru că nu-mi rămânea destul timp pentru proiectele personale. Fratele meu are o firmă de foto-video și mai lucrez cu el ocazional, în rest doar artă. Sunt proiecte în care primești bani, în altele nu…

Gorjenii lui Brâncuși: Ai făcut o alegere curajoasă și-ți asumi tot ce vine din această alegere.

Andreea Medar: Am fost la Liceul de Arte și mi-a plăcut, unii elevi se și implicau, doar că mi se părea că nu-mi ajunge timpul pentru mine. Trei zile eram la școală, iar acesta este un domeniu în care nu poate să treacă o zi fără să faci ceva, să lucrezi, să te documentezi.

Iar dacă îmi vine o idee și nu știu cum să o pun în practică nu mi-e rușine să întreb. Am prieteni sculptori, pictori, pe care-i întreb sau mă documentez.

Gorjenii lui Brâncuși: Dacă ai întâlni pe cineva care nu a văzut operele lui Brâncuși, cum l-ai convinge să vină aici?

Andreea Medar: Iaș povesti ceva. În timpul facultății am paricipat la o tabără și profesorul nostru a vrut să aducem expoziția și aici, la Galeria de Artă. Și am venit cu toți colegii mei, care nu au mai fuseseră în Târgu Jiu. Țin minte că am început de la Masa Tăcerii, era iarnă, ninsese, și am ajuns acolo și parcă am văzut și eu lucrările cu alți ochi.

Nu pot să descriu starea, parcă nu le mai văzusem niciodată și am simțit o încărcătură puternică. A fost de vis, parcă am trăit un vis.

Mi-aduc aminte cu lux de amănunte și cum sclipea zăpada și ce contrastantă era cu lucrările, care și ele sunt tot albe, dar era un contrast între luciu și mat. Nu pot să descriu. Brâncuși e colosal. Trebuie să simți, să fii deschis. Foarte multe persoane mi-au spus că au tendința să se închine când văd operele. Am văzut cu cât fast primesc unii o lucrare mică, dar noi avem un ax întreg…

 

Cam atât am reușit să înregistrez din interviu!

Pe lângă cuvinte, prin pierderea înregistrării au pierit și contexte ale discuției, tonuri folosite, etc., dar discuția a plantat ceva în mine, ceea ce o să încerc să vă transmit și vouă!

În viitor, promit că o să încerc (pentru că nu știu dacă va mai vrea) să fac un alt interviu cu Andreea, la care mă voi duce înarmată cu agendă și pix, reportofon, telefon și dacă aveți alte idei, vă rog! J

Instalația este modul Andreei de a se exprima, care nu poate fi limitată la spațiul unei galerii, dovadă că a scos arta în stradă!

Andreea este simplă, dar nu simplistă! Nicidecum! Sensibilă, dar cu extrem de multă forță, dat fiind că are lucrări de mari dimensiuni, și la propriu.

Andreea are succes! Este invitată la festivaluri de artă importante, a întâlnit mulți oameni de la care a avut de învățat, iar recent a început o colaborare cu o galerie din Franța, care îi va prezenta lucrările.

Are 28 de ani, dar este sigură că vrea să facă artă toată viața! Andreea a renunțat la job pentru artă. A învățat să trăiască cu cât are, pentru că era important să facă ce-i place! Pentru că nu putea să facă altceva! Are nevoie de bani pentru materiale și bienale:)

 

Noi suntem doar oameni. Universul ne dă”

“Ultimul lucru pe care mi-l doresc este să mă las de artă. Vreau să fac artă toată viața”.

Este interesant cum Andreea Medar folosește noul, materiale extrem de noi, pentru a ne arăta mai bine vechiul, tradițiile. „Subiectul care m-a atras la ultimele două expoziții a fost ca urmare a întoarcerii mele în satul în care am copilărit. Era ca un portal, intram acolo și se oprea timpul…”, mi-a spus Andreea.

Dar călătoria Andreei în trecut a început cu expoziția Zestre. Andreea a recompus patul străbunicii, pornind de la două tăblii găsite în casa acesteia. A unit tăbliile cu sticlă peste care a pus pământ și plante, “ca un spațiu al vieții și al morții”, iar unde și-a imaginat că era perna străbunicii a pus un video unde a propus un proces alchimic invers, al crizei identitare. Ultimele cuvinte ale străbunicii, înainte să moară, sunt răscolitoare: Mă uit în sus nu pot zbura, mă uit în jos nu pot intra”.

  

Zestre, 2018

Când a ajuns în satul copilăriei, Andreea și-a dat seama că tradițiile și identitatea locală au început să se piardă și atunci a apărut lucrarea Zori, parte din proiectul Zestre.

Zori, 2018

Pe blidul care a aparținut străbunicii a scris, în alfabetul Braille, un bocet din zona Olteniei. Punctele în relief care definesc alfabetul Braille au fost înlocuite, însă cu spini. Spinii sunt din mărăcinii care au acoperit locul unde odată erau livezile străbunicii.

Andreea mi-a vorbit și despre mediul artiștilor. Crede că ar trebui să fie un mediu armonios. “E un crez al meu, că arta e un domeniu spiritual și ar trebui să fie un mediu armonios. Nu creația în sine, care poate fi și o frustrare, dar interacțiunea dintre artiști trebuie să fie armonioasă. Eu cred că niciun artist nu e special, toți primim de la Univers idei, pe care să le transmitem mai departe. Noi suntem doar oameni. Universul ne dă”.

Pe acest principiu, Andreea nu-și face planuri despre unde vrea să ajungă, ci vrea să își facă treaba, să-și urmeze traseul.

“Nu visez, vreau doar să îmi fac treaba. Eu cred că trebuie să-mi urmez traseul. Mi-ar plăcea să pot supraviețui din artă, să pot să-mi fac lucrările, să pot să-mi urmez traseul”.

Atât cât Universul îi dă… iar Universul pare că este aliatul Andreei.

 

sursa foto: Facebook si andreeamedar.com

1 Comment

  1. Gadina Alexandra spune:

    Felicitaaaaari Andreea! Cat ma bucur pt tine! 🤗🤗🤗 Ma bucur ca visele tale se implinesc, ajungi exact acolo unde iti doresti!Ai niste idei geniale ,lucrarile o demonstreaza! Numai un ARTIST INFOCAT poate face asa ceva. In curand o sa fi la fel de cunoscuta ca Brancusi! Si ne dorim ca lucrarile tale sa infrumeseteze si orasul nostru! Succes in continuare!🤗🤗🤗🤗😘😘😘

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *