Marea Unire din fiecare zi și trecerea în următorii 100 de ani

Marcel Jinca, gorjeanul studiat la orele de Astronomie
19 noiembrie 2018
Brâncuși devine al doilea cel mai bine vândut sculptor din lume
28 decembrie 2018

Marea Unire din fiecare zi și trecerea în următorii 100 de ani

Mesajele de La mulți ani, România! au curs cu câteva ore bune înainte de Ziua Națională a României, 1 Decembrie. În definitiv, asemenea serii Anului Nou, și de această dată am sărbătorit o trecere. În următorii 100 de ani!

Cum să fie românii în următorul Centenar? Uniți!

Cum să fie românii după 1 Decembrie? Uniți!

Unirea nu este un moment pe care trebuie să-l realizezi într-o anume zi din an, ci în toate cele 365 de zile ale anului! Unire în fiecare zi!  

Dar iată cum a fost în 1918!

 

 

Știți că cetățenii județului Gorj au sărbătorit Unirea de la 1918 la Biserică? Ei bine, pentru gorjeni, după doi ani de ocupație germană și austro-ungară, județul Gorjiu, așa cum era numit pe atunci, ziua de 1 Decembrie 1918 a avut o semnificație puternică. Autoritățile au anunțat un serviciu religios, ca drept mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru că a scăpat judeţul şi oraşul de ocupaţia trupelor străine, ce a avut loc la Biserica Catedrală din oraș.

Scăpaseră cu viață, chiar dacă aveau nenunărate traume fizice, dar mai ales psihice. Germanii ocupaseră orașul, dar în scurt timp au făcut și mai mult rău. Au făcut ca în unele situații, oamenii să nu mai fie oameni. Sunt destule însemnări care arată că unii dintre cei dinaintea noastră au plătit orice preț pentru a-și păstra casele, lucrurile, etc.. Alții au cheltuit banii lor pentru a repara școli sau biserici.

Ordin de evacuare a orașului

În 1916, se aștepta invazia trupelor străine, astfel că în Târgu Jiu s-a dat ordin de evacuare a orașului. Drept urmare, oamenii au luat cu ei ce era mai valoros și  putea fi transportat, abandonându-și casele. Alții au fost mobilizați în război. Așa se face că într-o statistică din 1918 apar circa 6.000 de locuitori în Târgu Jiu.

La întoarcere nu au mai găsit nimic, totul era devastat, lucrurile din casă fuseseră furate sau dărâmate. De aceea, la sfârșitul războiului au fost depuse nenumărate solicitări de către cei care nu și-au mai găsit agoniseala de o viață, prin care cereau despăgubiri. Tot atunci, mai mulți cetățeni au recunoscut că au cumpărat de la nemți, la plecarea lor din oraș, diverse bunuri, care aparțineau oamenilor din oraș. Poate chiar vecinilor lor!

Însă până la plecarea nemților din oraș s-au întâmplat multe!

Un anunț comunicat locuitorilor este clarificator pentru a înțelege teroarea sub care trăiau.

În 1918, înainte cu câteva luni de Marea Unire, locuitorii din Târgu Jiu erau obligați să se oprească atunci când o patrulă a nemților striga HALT, care înseamnă STAI! În caz contrar, nemții făceau uz de armă.

Ei bine, pe atunci nemții erau anunțați chiar și atunci când în oraș un vecin cumpăra altceva de la altul. Aveau nevoie de permis.

Tot ei hotărau și câți covrigi se împart de Pițărăi. De obicei se aruncă covrigi, nuci şi pere. Eu vă rog ca pentru a conserva aceste datini strămoşeşti să daţi ordin a se da Primăriei 400 Kg făină de grâu pentru a distribui Covrigarilor să facă aşa-zişii Piţărăi (covrigi). Cer această cantitate întrucât nucile şi perele au fost cumpărate de Administraţia Militară şi nemaigăsindu-se în comerţ nu avem putinţa de a le da acest ceva pentru menţinerea tradiţiei, le scria nemților primarul de atunci Constantin Bălănescu.

Pe atunci, când strigau la o poartă și proprietarul le dădea ceva, copii spunea Dumnezeu, iar dacă nu primeau nimic strigau Dracul.

Când venise Crăciunul din 1917, primarul le-a propus nemților să organizeze o masă, „Ospătărie populară“,  pentru săraci, schilozi, infirmi, femei şi copii de ai mobilizaţilor, internaţilor.

Iată un paragraf din una dintre adresele pe care primarul C. Bălănescu le trimitea nemților:Vă mai rugăm a dispune la Abatorul de la Cazarme să ne libereze după cum aţi binevoit a ne promite, picioarele, burţile, fălcile şi toate rămăşiţele de la vitele ce se tae cu obligaţia pentru noi de a strânge oaule. Cum prima masă va fi dăruită săracilor la cea mai mare sărbătoare a Creştinătăţei, vă rog respectuos a dispune să ni se dea pentru ziua de Luni 24, în mod excepţional, 30 Kg carne de porc, voind a prepara pentru această primă masă „Varză cu Carne“, mâncarea tradiţională a poporului român”.

Tot Komandatura stabilea câți miei vor fi tăiați de Paște, câte lumânări vor fi aprinse în biserică, prețurile alimentelor, cine le primește, etc..

În fapt, ei decideau TOTUL!

Memoriul primarul din timpul ocupației: Nemţii se erijaseră în stăpâni absoluţi

În ianuarie 1919, primarul din perioada ocupației, Constantin Bălănescu, a scris un Memoriu autorităților, în care a prezentat pe scurt greutățile din acea perioadă. Cred că sunt niște rânduri pe care trebuie să le citim toți:

Oraşul nostru fiind cel dintâi în calea duşmanului, care a năvălit în ţară la 1 Noembrie 1916, a fost unul din cele mai încercate oraşe cum puţine trebue să fi fost în ţară. Autoritatea Militară română, D-ul Comandant al Diviziei I, crezând că lupte decisive se vor da chiar în oraş, a dat ordinul de evacuare No. 46671 cu 22 zile înainte de ocuparea oraşului. În graba aceea, în panica ce se produsese şi în imposibilitatea ce era de scăpa avutul Comunei, am luat cu noi: valorile, actele de comptabilitate, de Casă, de Stare civilă şi toate actele ce nu se puteau reconstitui, caii, trăsurile şi pompele, refugiindu-ne până la Bucureşti. Fără a respecta convenţiile, şi cu toată stăruinţele noastre, duşmanul nu a voit să cedeze şi de a cruţa şi considera averea Primăriei ca avere particulară, din contră a pus stăpânire pe unele bunuri Comunale producătoare de venit pe care le-a exploatat singuri însuşindu-şi veniturile ce produceau. Aşa s-a întâmplat cu Uzina electrică unde tot personalul a fost format din soldaţii germani, singurii care încasau, cheltuiau, comandau mărfuri fără ştirea noastră etc. Era un jaf şi odezordine nemaipomenită. Aici nemţii se erijase în stăpâni absoluţi, necontrolaţi de nimeni. Localul Palatului Comunal a fost ocupat de Comandatura Districtului, Agronomul Judeţului, Judecătorul Militar şi Biserica Catolică. Gheretele din Piaţa Mare au fost transformate în cocine pentru porci, afumătoare de carne şi bucătării militare. Şatrele din târgul de săptămână au fost făcute magazii de conservare a pradei ce adunau din judeţ şi deposit al Coajei jupuită de pe copacii din pădurile sătenilor. Islazul comunal şi Oborul de vite întrebuinţate numai pentru păscutul şi ţinutul vitelor Komandaturei, zăvoiul şi parcul devastate. Spitalele de contagioşi din apropierea Cimitirului Militar, dărâmate complect pentru ca din material să facă cărările şi aleele din Cimitir. Conductele de lumină electrică, cablu, sârme de aramă au fost tăiate cu stâlpi cu tot. Sârma trimisă în Germania. Caii şi furajul de la Serviciul de Incendii rechiziţionaţi. Depositele de aprovisionare a oraşului devastate. Pupitrele şi mobilierul şcoalelor primare pus pe foc. Maşinile Uzinei Electrice stricate. În fine peste tot jaf şi dezordine. Aceasta a fost ticăloasa şi duşmănoasa purtare a inamicului în Târgu Jiu din care cauză comuna a suferit pagubele descrise mai sus. Primar, C. Bălănescu”.

 

Tot pe atunci, comercianții rămași în Târgu Jiu erau sub papucul nemților, iar cei care plecaseră și-au găsit prăvăliile distruse atunci când au revenit în oraș.

Redăm mai departe solicitarea proprietarului prăvăliei La Mielul Alb, un loc frecventat ulterior și de Constantin Brâncuși.  

”1918, Septembrie 30, Târgu Jiu

Domnule Prim Preşedinte

Subsemnatul mobilizat în anul 1916, la plecarea mea am lăsat prăvălia şi pivniţa mea din str. T. Vladimirescu din oraşul Tg. Jiu cu firma la „Mielul alb“ încărcate cu diferite mărfuri: 80 sticle cognac, 35 sticle biter, 20 sticle lichior, 200 sticle vin, 500 sticle oţet, tutun foiţă, chibrituri, ţigări şi alte produse ale regiei în valoare de lei 800, beală albă şi albastră în valoare de lei 50. 3 Kg orez, 150 Kg făină de grâu, 200 Kg fasole, 4 zahăr, 5 Kg cafea, 30 Kg sebură, 20 Kg frankafea, 50 Kg grişi, 5 Kg ceai, 100 cutii conserve, boia roşie 150 Kg, şuncă, slănină de porc, văsărie şi pahare acestea două în valoare de lei 100, două vase goale, 200 Kg brânză, 50 duzini cremă, 5 duzini cuie de pachet, 4.000 litri de ţuică, 1.600 litri vin, 30 litri de coniac6 , 40 litri vişinată, 50 litri lichior, 50 litri biter, 200 Kg pungi, 2 butoie de fier, 40 de butoie bere goale, 80 sticle diana, tabachere de nichel, mucava în valoare de lei 50, lumânări în valoare de lei 60, 50 cutii unsoare de trăsură, 150 Kg untură topită, 40 litri de gaz, 20 litri untdelemn, 400 Kg sare şi alte diferite articole iar în grajd una căruţă şi două care fân în valoare de lei 800, în camera prăvăliei 4 paturi de fier cu saltele, plapumi şi cearşeafuri, 8 lei cinci sute, în total valoarea acestei averi de atunci la suma de lei 15.686 lei.

Pe la sfârşitul lunii octombrie 1916, dându’se ordinul de evacuare a oraşului Tg. Jiu, în vederea unei eventuale invaziuni a trupelor inamice tot oraşul a fost evacuat rămânând în părăsire avutul meu iar cu ocaziunea intrării trupelor streine în ţară şi ocuparea oraşului Tg. Jiu, care a avut loc în Noembre 1916, întreg avutul meu din prăvălie, pivniţe, case ect., a fost devastat şi jefuit cum este notoriu cunoscut în oraşul Tg. Jiu, iar eu am rămas cu desăvârşire sărac deoarece la venirea din Moldova, după ce am fost demobilizat în Martie 1918, nu am mai găsit nimic.

Pentru că faţă de aceste împrejurări intenţionez a intenta proces de despăgubiri pentru cele încercate prin jaful ce a avut loc asupra avutului meu am nevoie de o probă a stării lucrurilor mele şi conform art. 66 pr. civilă cer ca faţă de Dl. Ministru de Interne al României reprezentat prin Dl. Al. Marghiloman, Ministrul de Interne cu domiciliul în palatul ministerului din Iaşi şi Primăria oraşului Tg. Jiu, reprezentată prin Dl. C. Bălănescu, Primarul oraşului Tg. Jiu, cu domiciliul la Primăria oraşului Tg. Jiu din str. T. Vladimirescu care să fie citaţi pentru termenul ce se va ficsa, să se ordone facerea unei anchete la faţa locului pentru a se stabili starea lucrurilor actuale adică lipsa totală a mărfurilor şi obiectelor arătate mai sus cum şi prin martori ce vor fi admişi de tribunal va binevoi să stabilească existenţa acelor mărfuri şi obiecte în prăvălia, pivniţa şi casele mele dinainte de invazia trupelor inamice în Tg. Jiu şi că mărfurile au fost ridicate prin jeaful ce s’a petrecut al trupelor inamice la invazia şi că această stare de lucruri datează chiar de atunci.

Totdeodată cer a se numi un espert faţă de probele ce voi administra şi produce să stabilească prin raportul ce va forma, valoarea mărfurilor şi obiectelor existente în prăvălie, pivniţă şi case înainte de invaziunea trupelor inamice. Alătur două copii după prezentă pentru pârâți și timbru fiscal a 20 lei tacsă specială.

Cu stimă, Iancu N. Mille din Târgu Jiu”.

La Mielul Alb

 

Acestea au fost rănile a sute de mii de oameni, de care nu ar fi scăpat nici în 100 de ani!

Pentru un viitor mai bun, trebuie să ne știm trecutul!

La mulți ani, români!

 

 

Notă: Pentru acest articol am consultat documente din Arhivele Naționale Gorj, dar și o carte scrisă de scriitorul Gabriel Sarcină – Mărturii despre Județul Gorj, din Primul Război Mondial.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *