Cinci sfaturi pentru viitorii antreprenori. Un interviu despre succes și țara în care trăim

Topul celor mai frumoase locuri din Gorj. Rezultatul și câștigătorii!
1 mai 2019
Un loc pe care trebuie să-l vezi măcar o dată în viață! În vizită pe Axa Brâncuși!
6 mai 2019

Cinci sfaturi pentru viitorii antreprenori. Un interviu despre succes și țara în care trăim


Alexandra Roată, 31 de ani, din Târgu Jiu, locuiește în București, și este cofondatoarea Softlead, prima companie din România care ajută companiile să găsească aplicația software potrivită.

Aș fi putut să-mi croiesc articolul pe discuția despre cum se văd lucrurile în Târgu Jiu, din București, și cum se vede țara din București, și care ar fi soluțiile. Trebuie să se unească mai multe forțe”, a spus, simplu, împreunându-și mâinile.

Sau ar fi putut fi un text despre o tânără care a plecat din Târgu Jiu în București acum 12 ani, unde și-a clădit o afacere de succes. Ori chiar despre o Alexandra pasionată de șah, care a făcut recent o mutare curajoasă: a decis să nu mai stea pe margine, ci să intre în luptă, într-un partid politic. Nu vrea să lase nici un lucru neîncercat”, nerezolvat. Și a început această muncă în Târgu Jiu, orașul natal.

Ar fi putut fi chiar și despre multitudinea de apariții media în revistele de business, ba chiar în Topul „30 sub 30” al celebrei Forbes. “30 sub 30” este un top care reunește tineri care-și pun în aplicare ideile și-și urmează visurile până în 30 de ani. Alexandra avea 26 de ani când a înființat Softlead.

O să găsiți toate aceste lucruri, dar și care au fost provocările atunci când a decis să înceapă o afacere care nu mai exista pe piață, plus câteva sfaturi pentru viitorii antreprenori.

Firma are acum peste 300 de companii înscrise în platformă, pregătite să ofere orice aplicație de care ar avea nevoie un client. Totodată oferă și consultanță, dar și dezvoltare de aplicații software, altele decât cele din platformă. La Softlead, Alexandra spune că îmbină creativitatea cu tehnologia.

Gorjenii lui Brâncuși: Ai plecat din Târgu Jiu de 12 ani. Cum e viața în București?

Alexandra Roată:E agitată, frumoasă, completă din punct de vedere profesional și al oportunităților. Îți consumă multe resurse, în sensul în care vuiește de agitație și forfotă, dar oferă recompense și motivează.Cred că Bucureștiul este un oraș al compromisului, eu așa l-aș numi. Nu poți să stai în centrul capitalei și să ai liniștea pe care ai avea-o aici, dar pe de altă parte alternativa pentru mediul privat este evidentă. Sunt companii alături de care poți începe parteneriate, piața de business este mult mai ofertantă, în timp ce acasă, la Târgu-Jiu, posibilitățile de a începe o afacere sunt limitate prin simplul fapt că nu ai nu ai suficienți oameni specializați în orice domeniu.

Ceea ce facem noi, chiar dacă nu este SF sau Robotică, nu pot să fac aici (n.r- în Târgu Jiu) pentru că nu aș fi găsit resursa umană. Și așa e greu, în București.

A înființat prima companie din România care oferă aceste servicii

Gorjenii lui Brâncuși: Ce faceți? Poți să explici puțin cu ce se ocupă Softlead.

Alexandra Roată: Softlead este un marketplace de aplicații software, care se comportă ca un de generator de oportunități. Hai să luăm un exemplu, pentru a fi mai ușor înțeleși. Dacă o companie mare, să spunem petrolieră, are nevoie de o aplicație dedicată resurselor umane, dar nu știe ce să aleagă sau îți dorește să eficientizeze procesul de achiziție software, poate să apeleze la noi. Printr-un departament specializat, poate trimite cererea completă, bugetul, funcționalitățile tehnice, iar noi o validăm, pentru afi siguri că acela este tipul de aplicație de care are nevoie.Odată validată, solicitarea ajunge către firmele IT din platformă care dețin în portofoliu o aplicație conformă cerinței. Acele companii interesate de proiect deblochează cerința, plătind un cost asociat.Este similar unui comision de intermediere, doar că este automatizat și estededicat aplicațiilor software.

Gorjenii lui Brâncuși: Este prima firmă de acest fel.

Alexandra Roată: Da, Softlead este prima și singura firmă de acest fel. Încă stau să mă gândesc dacă e de bine sau de rău. Când am pornit povestea asta, aveam impresia că dacă ești primul care lansează un proiect, e de bine.În primul rând, pentru ai expunere mediatică și pentru că nu ai competiție, deci ai acces complet la piața pe care o vizezi.Pe de altă parte, atunci când ești primul care dezvoltă un produs sau un serviciu, poate este bine să te gândești de ce nu s-au mai gândit și alții la asta sau dacă au mai încercat, dar nu a mers. Și al doilea aspect este că dacă ești primul te costă mai mult, trebuie să educi oamenii, să le povestești despre serviciul tău. Numai că la 26 de ani, când am început eu, lucrurile arătau mult mai bine. Nu am luat în calcul toate variantele acestea. Îmi imaginam că vom ajunge mult mai rapid la rezultatele de acum. Totuși, au fost niște pași organici care au întărit mai mult mult Softlead, dar ne-a făcut să pierdem, poate, alte oportunități.

Pe lângă toate acestea, am început să dezvoltăm și aplicații software, dar diferite de cele existente în platformă, pentru că nu ne dorim să le facem concurență. De exemplu, am dezvoltat o aplicație software pentru serviciile de executare judecătorească. Acest tip de aplicații extrem de segmentate sunt o provocare pentru noi, atât în raport cu fiecare client, cât în ceea ce privește oferirea diversității către colegii din echipă.

Firma s-a auto-susținut din al doilea an,partea cu adevărat dificilă fiind dată de respectarea unor obiective și planuri. Noi ne-am propus din anul 3 să fim 7-8 angajați. Cu toate acestea, valul investițiilor locale, pe care le-au primit multe dintre companii, precum și competitivitatea în domeniu, toate acestea au însemnat ridicarea standardelor la nivelul beneficiilor oferite angajaților, pentru a putea găsi colegi noi.

Gorjenii lui Brâncuși: Ai terminat Facultatea de Litere. Cum ai ajuns în zona de IT?

Alexandra Roată: Mereu mi-a plăcut alăturareadintre tehnologie și creativitate, dată de jumătatea mea “umanistă”. Și cred cu tărie că această combinație de aptitudini se resimte ca o lipsă pe care o are industria, reflectată prin oameni care să înțeleagă tehnologia pe care mai apoi să o poată promova.

Așa a început povestea omului de Litere, care a migrat în domeniul IT. Proaspătă absolventă a Facultății de Comunicare și Relații Publice, am cunoscut din plin perioada dificilă a industriei de publicitate. În 2008, când a început criza tocmai terminam primul an de facultate, deci nu aveam niciun fel de  experiență. Cu toate acestea, modulul de practică și adeverința finalizării lui erau esențiale. Și atunci mi-am dat seama că a face un proiect pe cont propriu poate fi o variantă. Da, acel tip de variantă pe care nu-l aleg prea mulți. Pentru că dacă nu ai experiență validă, cum te-ai putea gândi să lucrezi pentru tine?

Și așa am luat decizia de a mă alătura unui proiect deja existent, alături de 2 băieți programatori, care au agreat din plin ideea ca eu să am libertate deplină. Așa am prins gustul pentru tehnologie, poate indus, cumva, și din liceu, când 4 ani am făcut Mate-Info intensiv. Mereu mi-au plăcut logica, problemele de perspicacitate (dacă generația părinților noștri citește acest interviu, poate le trezesc nostalgie amintindu-le de cărțile celebre cu probleme de perspicacitate, din colecțiile Sclipirea minții). Așadar, iată cum mi s-a părut să duc provocarea puțin mai sus și să alătur abilitățile de comunicare și creative celor de logică.

Am fost parte din acest proiect 2-3 ani, după care m-am angajat la Mediafax, pentru că mi-am dorit să văd lucrurile și din perspectiva angajatului. Între timp, am avut una dintre cele mai pline perioade: se conturase ideea Softlead, mă pregăteam de disertație și cunoșteam zeci, chiar sute de colegi în unul dintre cele mai mari trusturi de presă din România.Softlead se născuse ca o soluție la problema identificării aplicației software potrivită fiecărei companii, un serviciu care nu exista, dar de care clienții întrebau. Mi se părea că este o nevoie neacoperită. Astfel, am zis, hai să facem un comparator de aplicații.

Atunci când iei în calcul ideea de a investi într-un proiect, din poziția de antreprenor, este nevoie să te dedici 100% acelui obiectiv. Nu se poate cu jumătăți de măsură, așadar am luat decizia să îmi dau demisia din Mediafax și să pun în practică ceea ce începuse să dea insomnii. Aveam doar 6 luni în poziția de angajat, o perioadă minunată și extrem de importantă pentru mine, ca individ, dar știam că atunci era momentul potrivit să îmi asum acest pas.

Gorjenii lui Brâncuși: Cum ai rezolvat tu problema investiției inițiale?

Alexandra Roată: Inițial, investiția a venit din 2 direcții: autosusținere, deci finanțare proprie, precum și prin 2 investitori români, din domenii care nu au legătură cu industria IT, dar care au crezut în proiect și care au dorit să își extindă aria de business. Abia din anul 3 am devenit profitabili, timp în care am folosit resurse personale și în care am testat oportunitatea la nivelul pieței, am redefinit nevoile de consum și am stabilit care este segmentul pe care urma să ne poziționăm pe termen mediu și lung. De asemenea, în toată perioadă aceasta, până să devenim profitabili, am acceptat cam toate provocările venite și am oferit mai mult decât am primit tocmai pentru a testa mai bine reacția clienților, modul în care se construiește reputația și relația de încredere cu partenerii.Investiția inițială în platformă a fost de peste 40.000 de euro.

Pentru a avea acces la investitori și chiar clienți, am participat la peste 90% din evenimentele de profil: IT, tech, business. Inițial la cele din România, ulterior am început să mergem și la cele din afara țării. Am cunoscut oameni din industrie și am aflat care sunt criteriile pe care le au în vedere atunci când aleg să investească. Și, extrem de important, am conștientizat cât de important este să existe o bună relaționare cu un potențial investitor. Este mult mai mult decât o negociere, o tranzacție sau un set de obiective.

Gorjenii lui Brâncuși: Unde vrei să ajungi cu Softlead?

Alexandra Roată: Ne-am dorit extindere internațională. Nu s-a întâmplat până acum din două motive: la nivel global, mai sunt platforme de acest fel, dar vizează alte obiective decât cele care ne interesează pe noi. Și, de asemenea, pentru extindere ai nevoie fie de un partener local, fie de o nouă rundă de investiții.

Gorjenii lui Brâncuși: Ai renunțat?

Alexandra Roată: Nu am renunțat, dar încerc să găsesc varianta optimă.  Aplicațiile din România nu se pot vinde în afară, pentru că cele mai multe au specific local.

Gorjenii lui Brâncuși: La Softlead te ocupi de promovare, marketing, strategie, ofertare, evenimente, conținut, iar mai nou de organizarea Regattei IT de anul acesta.Mai ai timp liber?

Alexandra Roată: Da, e adevărat că un proiect de antreprenoriat vine la pachet cu o serie de compromisuri. Dar am învățat că toate se pot face, dacă sunt respectate fix acele aspecte care au stat la baza motivației de a începe ceva.

În week-end evadez, nu-mi place Bucureștiul de week-end. Jumătatea umanistă simte, cel mai probabil, nevoia de a auzi liniștea și de a vedea libertatea. De aceea, simt nevoia de a vedea pe geam altceva decât griul blocurilor. Biroul îl avem în Cotroceni, doar pentru că este un cartier de suflet, mult mai aerisit, cu mai multă verdeață.

Pe lângă aceste evadări de week-end, aleg activități absolut normale:  citit, sport, șah. Încă joc șah.

„Pentru ca ceva bun să se întâmple, e nevoie să ne unim forțele și mâinile

Gorjenii lui Brâncuși: Am vorbit cu mai multe persoane care au plecat din Târgu Jiu, care au reușit să facă ce și-au propus, în București sau în alt oraș, și mi-am dat seama că cine pleacă nu se mai întoarce în Târgu Jiu. Ionel Burtea îmi spunea într-o zi că s-a plimbat prin oraș și a întâlnit numai oameni în vârstă. Impresia este că și cei de liceu așteaptă să treacă timpul să plece. Putem produce schimbarea cu cei mai în vărstă?

Alexandra Roată: Eu sunt plecată de 12 ani și puține lucruri s-au schimbat. Încă avem probleme de bază: infrastructura, lipsa dinamicii din mediul privat, a evenimentelor de profil.

Nu, nu cred. Este nevoie de oameni tineri care să poată da mâna cu cei care au experiență, e nevoie de idei, de regândirea unor procese învechite. De aceea eu cred în parteneriat: tinerii pot face lucruri excelente alături de seniorii experimentați. Mai mult decât atât, se poate produce schinbarea dacă se oferă o alterntivă de studii local. E mare nevoie.

Pe tineri, ca să putem să-i facem să se întoarcă trebuie să le oferim siguranța că ce au învățat pot să aplice aici, acasă, dar nefiind multe firme, nu ai unde să vii. Inclusiv eu mi-am pus problema, deși a fost un gând fugitiv, ce as face dacă m-aș întoarce în Târgu Jiu, și nu mi-am dat răspuns.

Și, de asemenea, ne mai trebuie un spirit civic activat.

Până acum un an de zile nu am donat nicodată sânge, dar când am aflat că printr-o simplă donare poți să salvezi vieți, că te simți și bine după aceea, că durează 40 de minute, a fost o decizie repetată. Trebuie să ne gândim puțin mai mult la semenii noștri înainte să fie târziu.

La cum stau lucrurile acum, nu va lua nimeni decizia să mai dea o șansă șisă se întoarcă în Târgu Jiu. Se vorbește tot mai mult despre alternativa plecării definitive din țară, nu din Gorj.

Gorjenii lui Brâncuși: Tu te gândești la asta? La plecare?

Alexandra Roată: Și eu am luat în calcul plecarea.

Teoretic, nu am motive personale sau lipsuri pe care le-aș umple într-o altă țară. Dar nu asta îi face pe oameni să părăsească țara, ci chiar acelea care stau la baza nevoilor: un sistem medical accesibil și decent, un mediu social care să încurajeze performanța, valorile. Iar acel segment de oameni care ar putea alege să beneficieze de servicii private își dă seama că și dacă plătești un abonament medical la o clinică privată, în cazul unei urgențe, tot la spitalele de stat ajungi. Așadar, nu există alternativă accesibilă oricui.

Gorjenii lui Brâncuși: Ai intrat într-o afacere cu un produs pe care nu știai să-l faci…

Alexandra Roată: Nu știu dacă e doza de nebunie de la 20 și ceva de ani, dar dincolo de asta, pot să îți spun cu certitudine că a fost și cercetare, informare, prospectare.

Nu pleca singur la drum

Gorjenii lui Brâncuși: Dacă ar fi să dai niște sfaturi unui viitor antreprenor care ar fi acelea?

Alexandra Roată: Primul sfat ar fi acela de a nu păstra ideea doar pentru tine. Este important să primim validare, să ni se dea idei. Iar dacă cineva alege să replice un proiect la care noi ne gândim, poate e bine să ne gândim că ideea contează mai puțin, importante sunt implementarea și echipa.Și aici apare al doilea sfat. Din punctul meu de vedere, nu contează atât de mult ideea, ci implementarea. De exemplu, este posibil să pornim amândouă o agenție de turism, dar modul în care o expun eu și modul în care o poziționezi tu pe piață poate câștiga segmente diferite de public. Trei ar fi că o idee de business trebuie să fie o soluție la o problemă. Nu sunt de acord cu ideea de a lansa un business dintr-un moft neconfirmat.

Patru.Echipa, deci implicit recrutarea și selecția colegilor sunt o componentă dificilă și totodată esențială. Dacă inițial credeam că va fi o provocare să găsim proiecte, iată că adevăratul obstacol apare atunci când extinzi echipa.

Ar mai fi ceva. Ideal este să nu pleci singur la drum, ci să găsești un partener care să construiască partea complementară aportului tău. E bine să fie două minți ca să echilibreze ceea ce se întâmplă. Avântul e foarte mare la început și perspectiva îți e favorabilă mereu, dar în realitate nu e chiar așa.

“Pentru mine succesul este să fiu împăcată cu alegerile pe care le fac”.

Gorjenii lui Brâncuși: E vreo rețetă de urmat în antreprenoriat pentru a evita un eșec?

Alexandra Roată: Nu cred că e o rețetă. Cred că este bine să fii informat, să-ți cunoști foarte bine serviciile, piața, profilul fiecărei direcții dedicate dezvoltării, al clientului care ar plătichiar acum pentru ceea ce tu oferi. Dar nu cred că este o rețetă. Nu cred nici că dacă ai un mentor sigur o să ajungi să ai rezultate mai bune,pentru că e important cum aplici tusfaturile primite, conform resurselor și capacitățilorefective de implementare.

În mod general, atunci când vorbim despre eșecuri, ne confruntăm cu problema că nu există o corelare între nevoia pieței și ce pregătim noi în școli. Nimeni nu face un studiu complet pentru a stabili cum arată piața muncii în raport cu numărul de absolvenți necesari, pentru orice tip de specializare.

Problema numărul doi este că avem o structură a materiei învechită. Este vorba și de modulul psihopedagogic, care este insuficient. Copiii au altfel de probleme, dileme, aspirații și nu-și găsesc răspunsuri în școală. Cred că trebuie ca de prin clasele a X-XI-a, orele de dirigenție să fie înlocuite cu întâlniri cu oameni din domeniu, în funcție de profilul clasei respective,liceeni trebuie să simtă mai mult concretul, fie definit prin facultăți, fie cel dat de cerințele companiilor.Pentru a nu exista, apoi, acel abandon, cauzat de lipsa regăsirii în domeniul respectiv. De asemenea, cred mult în existența unui parteneriat public-privat, între firme și profesori.

Gorjenii lui Brâncuși: Alexandra, ce crezi, ai succes?

Alexandra Roată: Ah, ce întrebare grea. Cred că succesul este formula aceea ideală, care ne face pe noi să ne simțim confortabil. Ceea ce mi se pare mie succes poate să ți se pară ție banalitate. Alegerile mele nu au avut în vedere vreo formă a succesului, ci au fost prin dorința de a accepta o provocare și de a face mai mult. Nu mi-am propus cifre, numere sau statistici. Mi-am dorit să învăț, să mă poziționez într-o industrie a oamenilor care nu sunt doar profesioniști, ci oameni inteligenți, zâmbitori, calzi și deschiși, alături de care poți să te dezvolți și tu. Și să fiu împăcată cu mine. Pentru mine acesta este succesul. Desigur, așa cum spuneam, poate această exprimare a succesului e o banalitate în ochii altora. Ceea ce e foarte bine, suntem diferiți.

Un om care a eșuat poate fi mai valoros

Orice experiență se termină cu niște învățături.

Dacă mă întrebai acum 5 ani, nu aș fi știut să-ți răspund. Nu din cauza vârstei, dar atunci succesul mi se părea ceva un subiect tabu, poate ușor inabordabil și îndepărtat ca timp.În România, modul în care te văd ceilalți este foarte diferit de ceea ce credem noi. Pentru mulți, faptul că ai o firmă, fie ea cât de mică, poate fi semnul succesului. La fel o apariție media într-o publicație de top. Eu nu văd lucrurile așa.

Gorjenii lui Brâncuși: Eșecul e de rău?

Alexandra Roată: Eșecul nu este ceva rău, dimpotrivă. Cred că încă ne gândim prea mult la ce spune lumea, la o reputație care este percepută și evaluată diferit în funcție de ochiul privitorului. În realitate, eșecul este o nouă lecție. La fel ca succesul, doar că mult mai valoroasă. Poate este momentul ca oamenii să ofere mult mai mult credit celor care au greșit, dar care au încercat. Să nu uităm că este nevoie de curaj pentru a ajunge în acel punct în care să vorbești despre eșec. Un om care a eșuat poate fi mai valoros decât cel care nu a vrut să iasă din zona de confort, prin faptul că poate să aducă plus valoare.

Alexandra spune că nu ar putea coordona vreodată o fabrică sau o afacere în domeniul construcțiilor. Sunt curioasă ce credeți voi după ce ați citit interviul cu Alexandra Roată!

Ar putea, așa-i?!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *