Un loc pe care trebuie să-l vezi măcar o dată în viață! În vizită pe Axa Brâncuși!

Cinci sfaturi pentru viitorii antreprenori. Un interviu despre succes și țara în care trăim
6 mai 2019
Șaptezeci de aforisme despre viață, spuse de Brâncuși
10 mai 2019

Un loc pe care trebuie să-l vezi măcar o dată în viață! În vizită pe Axa Brâncuși!

Un drum ce depășește cu puțin un kilometru din Târgu Jiu este unul pe care nu trebuie să-l ratați! La fiecare vizită veți vedea diferit lucrurile, “pietrele” vă vor spune altceva dacă le priviți cu atenție. Constantin Brâncuși îndemna la prezență, #Privițipânăvedeți!

Un drum cu o poveste, care îndeamnă la meditație, la reculegere și este totodată și cel mai bun exemplu de interes față de dezvoltarea unei comunități. Familia Tătărescu, cea care a dăruit Ansamblul în jurul căruia trăiește Târgu Jiul, a dat și alte obiective care au croit o istorie acestei comunități. Într-un interviu, Sanda Tătărescu Negropontes, fiica lui Gheorghe și Arethia Tătărescu, spunea despre mama ei: “Mama ne băgase în suflet că dacă avem ce avem, dacă suntem privilegiați, trebuie să ne gândim la cei care nu au”.

Acesta este primul articol din seria Cele mai frumoase 10 locuri din Gorj.

Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului și Coloana fără Sfârșit, operele lui Constantin Brâncuși, de la Târgu Jiu, sunt cele mai importante monumente aflate în aer liber în România! Ansamblul Monumental “Calea Eroilor” ori „Calea Sufletelor Eroilor” cum spunea artistul, a fost realizat în perioada 1937-1938. Operele au fost ridicate în memoria eroilor căzuți în Primul Război Mondial și au fost comandate de Arethia Tătărescu, președintă a Ligii Femeilor Gorjene și soția primului ministru Gheorghe Tătărescu.

Axa Brâncuși se întinde pe o distanță de 1.275 metri.

Masa Tăcerii – începe de pe Digul Jiului, și, ca și celelalte opere din trilogie,are diverse interpretări, însă cel mai des auzim următoarea explicație: Masa realizată din piatră de Banpotoc reprezintă masa dinaintea unei bătălii. Timpul este măsurat de cele 12 scaune clepsidre, din jurul mesei.

Despre această operă Brâncuși spunea: “Acum, la bătrâneţe, văd că, în fond, Masa tăcerii este o altă, o nouă Cina cea de taină.
Linia Mesei tăcerii… vă sugerează curbu­ra închisă a cercului, care adună, uneşte şi apropie”, iar scaunele îi reprezintă, astfel, pe cei 12 apostoli.

Au fost mai multe versiuni ale Mesei, prima fiind din piatră de Câmpulung, o masă joasă, formată din tăblie (200×45 cm) și picior (160×45 cm). Ulterior, Brâncuși a comandat la un atelier din Deva, după desenele sale, o nouă masă, din piatră de Banpotoc. Noile dimensiuni ale tăbliei sunt de 215×45 cm și 175×45 cm ale piciorului ei. Dar lucrarea nu este nici acum gata!

Actuală Masă este formată din tăbliile celor două variante. Scaunele sunt puse la distanță egală față de masă și între ele. Picioarele celor două mese se află astăzi în curtea Casei Barbu Gănescu, monument istoric și arhitectural situat în centrul orașului, lângă Palatul Administrativ.  

În continuarea Mesei Tăcerii se află Aleea Scaunelor ce conține 30 de scaune cu baza pătrată, în formă de clepsidră, și două bănci din piatră, poziționate pe o parte și pe cealaltă a aleii. Cele 30 de scaune reprezintă zilele unei luni, spun unii specialiști.

Poarta Sărutului a fost amplasată pe locul unde se află acum în octombrie 1937 și a fost sculptată manual în prima parte a anului 1938, de Brâncuși și câțiva cioplitori. Poarta Sărutului este din travertin, extrasă din cariera din Banpotoc. Este alcătuită din coloane groase care sprijină o arhitravăcu o lățime de 6,45 m, înălțime de 5,13 m și grosime de 1,69 m.

Pe fiecare bloc de piatră sunt sculptate două jumătăți de cerc, simbolul sărutului.Pe arhitravă este reprodusă o horă sau cel puțin asta sugerează cele 40 de “Săruturi” dăltuite-n Poartă.„Nu vedeţi, oare, aceşti ochi?  Profilul acestor doi ochi (uniţi – în Templul sărutului)? Aceste emisfere reprezintă Iubirea. Ce rămâne oare (din noi) în amintirea celorlalţi, după moarte? Numai amintirea ochilor! şi a privirilor! cu care ne-am revelat dragostea, pentru oameni şi pentru lume. Ei bine, aceste profiluri ale Porţii sărutului reprezintă contopirea, prin dragoste, între bărbat şi femeie”, spunea Brâncuși.

Poarta Sărutului a fost restaurată în 2003, cu bani de la Banca Mondială.

Și pentru că am pornit călătoria pe Axă de pe Masa Tăcerii, imediat după Poarta Sărutului puteți vedea câteva case vechi, monument istoric, ce păstrează arhitectura vremurilor trecute.

Dacă ați obosit, puteți să vă trageți sufletul la una din terasele din centrul pietonal. Puteți chiar să continuați plimbarea spre seară, apusul la Coloană este fantastic.

În drumul vostru puteți admira arhitectura Hotelului Europa, monument istoric. În perioada interbelică, clădirea trece în posesia familiei Tătărescu, găzduind aici “cuibul PNL- Aripa Tătărescu”.

La câțiva pași este Biblioteca Județeană „Christian Tell”, clădire monument istoric, creație a arhitectului Julius Doppelreiter, restaurată de curând.

În scurt timp ajungeți în dreptul Universității “Constantin Brâncuși”.

În față zăriți deja Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel”,lăcaș ce face parte din Ansamblul Monumental. Temelia bisericii a fost pusă în 1927, iar construcția ei a durat 15 ani, fiind sfințită la 7 noiembrie 1937.Acest moment de o puternică spiritualitate a fost imortalizat și de Brâncuși, care a filmat mai multe scene ce pot fi găsite inclusiv pe internet. Pictura bisericii a fost realizată de renumitul pictor din Gorj, Iosif Keber, iar profesorul Ion Mocioi, testamentarul lui Keber, scrie într-una despre cărțile sale despre pictorul gorjean că cei doi artiști chiar s-ar fi întâlnit. Potrivit lui Mocioi, Brâncuși l-ar fi vizitat pe Iosif Keber la lucru și ar fi rămas impresionat de pictura acestuia.

Odată ce ați trecut de biserică, veți putea admira o casă monument istoric, acoperită de iederă, a cărei arhitectură este semnată tot de Iulius Doppelreiter. Ferestrele și coloanele sălii păstrează și acum parfumul vremurilor trecute.

Brâncuși: „Coloana infinirii va fi una dintre minunile lumii…” 

De aici, Coloana fără Sârșit aproape că vă cheamă. Coloana fără Sfârșit sau Coloana Infinitului este cea mai cunoscută operă de pe Axa Brâncuși.

“Iată, Coloana mea fără sfârşit trăieşte într-o grădină frumoasă – din România… 
De jos şi până sus, ea are aceeaşi formă şi nu îi trebuie nici piedestal şi nici soclu – ca să se sprijine;  iar vântul nu o va dezrădăcina niciodată, căci Ea va rezista pe propriile-i puteri…”, spunea Brâncuși.

Are o fundație din beton cu o adâncime de 5 metri, cu o formă de trunchi de piramidă, cu baza mare de 4,5 m, orientată în jos. În interior este o țeavă pătrată din oțel. „Mărgelele”  din fontă, așa cum erau numite modulele de către Brâncuși, sunt în număr de 16: 15 module octaedrice, cu înălțimea de 180 cm fiecare, un semielement aflat la bază, de 136 cm și un semielement la vârf cu înălțimea de 90 cm, acoperit cu un capac. Înălțimea Coloanei este de 29,33 de metri.“Elementele Coloanelor mele infinite nu sunt altceva decât  însăşi respiraţia omului, propriul ei ritm…”, sunt vorbele artistului.

Coloana a fost alămită prin pulverizare, o tehnologie folosită atunci pentru prima dată în România, adusă special din Elveția. Greutatea totală a Coloanei este de 29.173 kg.

Proiectul Coloanei este unul mai vechi, în atelierul lui Brâncuși putând fi văzute mai multe Coloane mai mici sau mari, prima datând din 1918.

Coloana a fost turnată în fontă în septembrie 1937 la Atelierele Centrale din Petroșani (ACP), sub supravegherea inginerului Ștefan Georgescu-Gorjan.

În anii ’50, guvernul român, sub influența sovieticilor, a plănuit să demoleze coloana, considerând că sculptura lui Brâncuși ar fi un exemplu de sculptură burgheză. Din fericire, planul nu a fost pus în aplicare, însă imaginile și poveștile despre cum s-a tras de capodoperă cu tractorul rămân.

Coloana Infinită a fost restaurată în perioada 1998-2000, prin intermediul unei colaborări dintre Guvernul României, Fondul Mondial al Monumentelor și Banca Mondială.

Pe data de 27 octombrie 1938 a fost inaugurat întregul ansamblu, printr-o procesiune la care participă înalți oficiali, ofițeri, reprezentanți ai Casei Regale și ai clerului, dar și comunitatea locală, dar nu și Brâncuși. După ridicarea operelor, Brâncuși nu a mai revenit niciodată în țară.

Dacă ajungeți la Târgu Jiu și vreți să aflați mai multe despre operele lui Brâncuși scrieți pe https://www.facebook.com/gorjeniiluibrancusi.ro/.

Fotografii realizate de Gorjenii lui Brâncuși, Adrian Florian, Dan Popescu, Ionel Scăunașu, Adrian Drulă, Andrei Octavian şi din arhiva Centrului „Brâncuşi”.

1 Comment

  1. L am vazut de zeci de ori pe an incepand cu 1965,,,,,, 1973 dar l am revăzut de fiecare dată când m am deplasat de la Cluj apoi de la Timisoara,,,, si cu turiști….. Este o mare capodopera in Arta Internațională care merita vizitată…. Voi promova Brandul Brancusi la Budapesta pentru relația cu China ….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *