Flori de sânziene și cămașa tradițională, într-un eveniment inedit. Interviu cu păstrători ai tradițiilor locale

Mihai Pîrvuleț, Codruț Lemeni
Un gorjean a lansat VreauLa.ro, o platformă pentru liceeni. Sfatul lui pentru elevi!
21 aprilie 2020
Amintiri despre cea mai mare alimentară. Interviu cu cel care dă numele Complexului Gîrdu din Târgu Jiu
7 iulie 2020

Flori de sânziene și cămașa tradițională, într-un eveniment inedit. Interviu cu păstrători ai tradițiilor locale

Daciana Ungureanu

Lada de zestre. Ceva firesc pentru gorjeanca Janeta Dănășel, în 1945, dar astăzi este o tradiție pierdută pentru noi. Este un exponat.

Dacă acum aproape 100 ani, Octavia, mama Janetei, purta cu mândrie cele mai frumoase costume tradiționale, astăzi le vedem în colecția nepoatei ei, Daciana Ungureanu, care dă mai departe acest dar. Și pentru că lucrurile sunt în continuă schimbare, cine își imagina că pe 24 iunie 2020, de sărbătoarea Sânzienelor și a Iei, copiii din Ansamblul Folcloric „Nedeia” din Novaci, vor face o modificare esențială a dansului ciobănesc. Că vor dansa, dar cât mai departe unii de alții, date fiind regulile impuse de starea de alertă.

Tineri din Ansamblul Nedeia
Tinere din Ansamblul Nedeia

În noaptea magică din 23 iunie spre 24 iunie, tinerii novăceni și profesoara lor, Elena Basarabă, făceau a treia repetiție pentru spectacolul de miercuri, 24 iunie.

Prea puțin, crede Elena Basarabă, dar nu doar timpul scurt pentru pregătire a fost problema, ci obligația de a sta cât mai departe unii de alții, într-un dans în care împletirea brațelor dansatorilor este esențială: „Am făcut trei repetiții. Azi-noapte (n.r- 23 iunie) la ora 22.00, copiii Ansamblului Folcloric Nedeia din Novaci dansau aici (n.r. în parcul din fața Primăriei Orașului Novaci). Atâta dorință… La prima repetiție erau dezorientați, se uitau în toate părțile, nu știau ce să facă, să se atingă, să nu se atingă, să-și dea mâna… „.

Cu două zile înainte de eveniment, Daniela Pigui, o localnică, a început să culeagă flori de sânziene. Numai că anul acesta, totul a fost mai greu. Și florile au fost greu de găsit, comparativ cu alți ani. Însă fiecare fată a avut coroniță de sânziene. De asemenea, dansul ielelor, în cerc, a inspirat-o pe Elena Basarabă, coordonatoarea evenimentului, să așeze mănunchiuri de flori galbene.

12 cămăși, 12 povești

Lada de zestre, 1945

În parcul din fața primăriei s-au strâns localnici și câțiva copii, membri ai Ansamblului „Nedeia”, care au susținut un moment artistic.

Elena Basarabă, coordonatoarea evenimentului și director al Casei de Cultură

De asemenea, au fost expuse 12 cămăși tradiționale, piese de rezistență din Colecția Etnologică a Dacianei Ungureanu. Tot ea a adus acolo și lada de zestre a bunicii sale, frumos pictată și întreținută.

Daciana a moștenit costumele tradiționale din familie, dar și iubirea pentru portul popular, mereu o inspirație pentru lucrările ei pe ceramică.

Ea a purtat un costum vechi de zeci de ani pe care era cusut numele străbunicii ei, Octavia. „Ce port eu astăzi este un costum cu o vechime de 80 de ani, catrințele au spre 100, iar pe ele este cusut numele străbunicii mele cu acul, Octavia. Este mama bunicii mele Janeta, a cărei ladă de zestre am adus-o aici”.

Daciana a adus lada de zestre a bunicii ei pentru că își dorește să transmită noilor generații valori spirituale din timpul strămoșilor ei.

De asemenea, a arătat celor prezenți 12 cămăși vechi de zeci de ani, întreținute impecabil, peste care părea că nu a trecut timpul: „Am adus 12 cămăși, dar în colecția de acasă au rămas aplicații cu paiete, multe mărgele, care s-ar distruge dacă tot am umbla cu ele. Am adus pe un șevalet sunt două bucăți din mânecile unei cămăși ce a aparținut bunicii mele. Colecția mea are în jur de 50 de costume, ungurenești și gorjenești, dar toate au o poveste. Multe sunt din familie”. Una dintre poveștile dragi este una, să spunem, de dragoste 🙂

„Am o cămașă de bărbat, unica, este superbă, are mai multe tehnici de cusut pe ea, cusătură cu mătase, din pânză de casă groasă. Este cămașa străbunicului meu și a fost cusută pentru el de o iubită. Ambii erau căsătoriți și nu știu cum s-a putut întâmpla asta…”.

La Novaci, opincile erau încălțări de lucru

Propune să încetăm să încercăm să deslușim simbolurile de pe cămăși, deoarece unele pot fi interpretate greșit. A argumentat cu o întâmplare personală, când a vrut să afle de la o bătrânică de 85 de ani semnificația unei steluțe de pe o ie. Răspunsul: „Așa am pomenit de la mama mea”.

Daciana a cusut o singură cămașă, pe care a adunat simbolurile tradiționale cu semnificație personală. Costumele sunt sursa ei de inspirație, pentru că Daciana pictează pe ceramică. Casa ei este un mic muzeu, care găzduiește aproape 50 de costume și piese de ceramică. Dacă doriți să o vedeți, scrieți-i aici. Abia așteaptă să primească vizite.

O să puteți să vedeți și ultimele lucrări, pe pânză, toate create în perioada de izolare. Toate sunt încărcate de simboluri.

Daciana este profesor al Școlii Populare de Artă, în Novaci, și are 35 de elevi.

Portul tradițional ciobănesc de sărbătoare, obligatoriu cu pantofi, nu opinici

Am mai aflat că ia este cartea de vizită a celui care o poartă. De exemplu, culoarea galben din ciupag, o componentă a costumului ciobănesc, reprezintă bogăție; florile de pe ie vorbesc despre starea materială a familiei de ciobani. În plus, la Novaci nu se poartă și nu s-au purtat niciodată opinci la costumul ciobănesc de sărbătoare. Opincile sunt specifice ținutei zilnice de lucru.

Obiceiuri de Sânziene, sărbătoarea bucuriei pentru novăceni

Cât despre Sărbătoarea Sânzienelor, în concepția novăcenilor, Sânzienele aduc prosperitate și bogăție.

Obiceiuri de Sânziene, din Novaci, au fost povestite de Elena Basarabă, directorul Casei de Cultură Novaci: „Înainte de Sânziene, pe 23 inie, era mare zarvă, pentru că fetele din stână adunau florile de sânziene și făceau coronițe. Seara, coronițele erau aruncate pe acoperiș. Fetele de măritat erau foarte interesate să arunce acele coronițe pe acoperiș sau pe horn. Fetele îți doreau să arunce direct la horn pentru că atunci însemna că în acel an se căsătorește, că are noroc în dragoste. Dacă acea coroniță cădea jos, semn rău era pentru acea familie. Dar nu ne dădeam bătute și o luam și o aruncam de câteva ori, cu gândul la iubiții noștri. Coronițele care cădeau le luam și le puneam la colțul stânii orientat spre răsărit.

Dimineața, vârstnicii căutau pe coroniță părul de animal la care aveau noroc. În schimb, fetele erau interesate dacă este rouă pe coroniță, cu care se spălau pentru a avea ten frumos”. Acesta era pentru novăceni o sărbătoare a bucuriei. Tot în cadrul acestui eveniment a fost sărbătorit și naistul Ion Lianu, aflat la finalul carierei, după ce a învățat sute de copii să cânte la acest instrument.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *